Demo: SPL

Răspunsul corect este: direcție opusă aripii coborâte și eliberarea profundorului pentru a crește viteza. Astfel se previne intrarea în vrie, restabilind controlul. Celelalte opțiuni pot agrava situația sau duce la pierderea controlului.

Zborul peste viteza maximă admisă poate duce la vibrații (flutter) și deteriorarea mecanică a aripilor, deoarece structura este suprasolicitată. Celelalte variante sunt incorecte, deoarece nu reflectă efecte reale.

Răspunsul corect: presiunea totală = presiunea dinamică + presiunea statică. Aceasta este legea lui Bernoulli. Celelalte variante combină greșit presiunile, ceea ce nu este corect fizic.

Răspunsul corect este 'coarda', deoarece reprezintă distanța de la bordul de atac la bordul de fugă al profilului. 'Unghiul de atac' este un unghi, 'linia corzii' este o linie imaginară, iar 'grosimea profilului' este distanța maximă între suprafețe.

Punctul de stagnare este locul unde aerul lovește profilul și viteza sa devine zero. Punctul de tranziție, de separare și centrul de presiune sunt în alte locuri și descriu alte fenomene.

Torsiunea aripii menține eficiența eleronului la unghiuri mari de atac. Celelalte variante sunt greșite, deoarece torsiunea nu crește rigiditatea, rezistența la torsiune sau nu reduce rezistența de formă la viteze mari.

Compensarea barometrică are loc la vârful aripii, unde aerul trece de sub aripă (presiune mare) deasupra (presiune mică). La bordul de atac, bordul de fugă și rădăcina aripii nu se produce acest fenomen.

Pe măsură ce viteza crește, rezistența indusă scade deoarece este necesară mai puțină portanță per unitate de viteză. Rezistența parazită crește, deoarece rezistența aerului crește cu viteza. Celelalte variante sunt greșite, deoarece descriu opusul.

Răspunsul corect este: Rezistența la înaintare indusă scade odată cu creșterea vitezei. La viteze mai mari, unghiul de atac necesar scade, deci și rezistența indusă. Celelalte variante sunt greșite deoarece afirmă opusul sau menționează un minim/maxim care nu există aici.

Răspunsul corect este: reduceți unghiul de atac și creșteți viteza. Astfel se recuperează din angajare. Celelalte variante sunt greșite, deoarece un unghi de atac mai mare sau o viteză mai mică agravează angajarea.

În timpul revenirii din vrie, eleroanele trebuie menținute la neutru pentru a evita agravarea vriei. Viteza nu crește constant, riscul de vrie nu e doar la avioane vechi, iar comenzile inverse sunt greșite.

Stratul laminar începe la punctul de stagnare și se termină la punctul de tranziție, unde devine turbulent. Celelalte variante sunt greșite deoarece indică puncte de început sau sfârșit incorecte sau folosesc termeni nerelevanți precum centrul de presiune.

Unghiul diedru al aripii asigură stabilitatea laterală, ajutând avionul să revină la orizontal după o înclinare. Ampenajul vertical și profundorul influențează stabilitatea direcțională și longitudinală. Eleronul diferențial controlează ruliul, nu stabilitatea.

Stabilitatea longitudinală se referă la stabilitatea în jurul axei laterale, care controlează mișcarea de tangaj. Axa verticală este pentru girație, axa longitudinală pentru ruliu, iar axa elicei nu este relevantă aici.

Stabilitatea în jurul axei laterale (axa de tangaj) este influențată de poziția longitudinală a centrului de greutate. Dacă centrul de greutate e prea în față sau în spate, avionul devine instabil la tangaj. Celelalte axe sunt mai puțin afectate.

Profundorul mișcă avionul în jurul axei laterale, ridicând sau coborând botul (mișcare de tangaj). Axa verticală și longitudinală sunt controlate de alte comenzi. Nu există o „axă a profundorului”.

Bracarea direcției către stânga produce girația aeronavei la stânga, deoarece direcția împinge coada la dreapta și botul la stânga. Celelalte răspunsuri sunt greșite deoarece indică direcția greșită sau se referă la tangaj, controlat de profundor.

Avantajul mișcării diferențiate a eleroanelor este că rezistența la înaintare a eleronului bracat în jos scade, iar derapajul opus este mai mic. Celelalte răspunsuri fie cresc derapajul, fie nu au legătură cu efectul eleroanelor.

Bracarea diferențiată a eleroanelor compensează derapajul opus, deoarece eleronul care coboară se mișcă mai puțin decât cel care urcă. Trimerul, diedrul și bracarea completă nu au acest efect.

Direcția aerodinamică reduce forțele manșei, deoarece anumite forme constructive fac comenzile mai ușor de acționat. Nu reduce suprafețele de comandă, nu întârzie angajarea și nu îmbunătățește direct eficiența direcției.

Încărcarea pe aripă este raportul dintre greutatea aeronavei și suprafața aripii. Celelalte variante sunt greșite deoarece fie inversează termenii, fie se referă la rezistență, nu la greutate.

Într-un viraj coordonat, factorul de încărcare (n) este mai mare decât 1, deoarece este necesară mai multă portanță. Astfel, viteza de angajare (Vs) crește față de zborul la nivel. Celelalte răspunsuri sunt greșite, deoarece n sau Vs sunt interpretate eronat.

În viraj, portanța trebuie crescută pentru a compensa greutatea aparentă mai mare. Celelalte variante sunt greșite: forța netă este mai mare, nu mai mică; componenta orizontală a portanței asigură forța centripetă, nu centrifugă; iar forța netă nu este doar suma gravitației și a forței centripete.

Răspunsul corect este cel cu aileronul deflectat în jos, care produce mai multă rezistență și determină avionul să vireze în sens opus. Celelalte răspunsuri sunt greșite deoarece menționează altă comandă sau direcția greșită a efectului.

Bordurile marginale reduc rezistența indusă la vârfurile aripilor. Ele nu cresc direct portanța sau manevrabilitatea, nu îmbunătățesc planarea la viteză mare și nu înlocuiesc eficiența unei aripi cu alungire mai mare.